fugind.

chiar cand te ascunzi, cand inchizi ochi sau te intorci tot nu mai poti fugii de trivial si vulgar. Imaginea isi pierde pe zice trece din esenta, ea scade in intensitate, expresivitatea dispare, nudul se reduce la forme anatomice seci, se pierde lumina interioara a fotografie vazute cu adevarat si de suflet si de minte! e ca o celula ce se multiplica necontrolat in tine, un cancer al imaginii, erotica se metamorfozeaza in pura pofta sexuala neajunsa, ceea ce altereaza infernal de trist mesajul si expresia corpului uman... incerc sa revin cumva la imaginea primordeala si intensa a sinelui.


iti inghiti fara mila si aer sufletul, inghiti intimitatea sufletului pe nerasuflate, inghiti ce aveai odata in tine. Unii mai vomita in ultimul moment (dez)gustul amar al inghititurii de pornografie si revin...om.


nu va mai mancati sufletele, umbrele si ochii.










traiti impresia si misterul dincolo de carne si oase, de haine, par si vorbe, daca puteti... e aproape de cer cumva.




APJ
23.12.2007
ImagAD

un blues cantat si in suflet

"m-am sufletit o leaca..." imaginile nu sunt deosebite, muzica insa rasuna parca prin ele, imbibati-va macar acuma de Craciun, Paste, Ramada sau Duminica cu muzica lui Suger Blue.
e... de nefotografiat de virtuos.
















































vis fara inceput si sfarsit
un fel de "music of the soul".



ImagAD
APJ
20.12.2007


Concert Suger Blue, The NOTE, Timisoara.

mugetul intern, neauzit.disperat

al vulgarului fortat si distructiv de imaginatie, imagine si concept! Un manifest subtil impotriva diletantismului fotografiei titrate erotice, care insa se apropie doar de vulgar si pornografic, fara mesaj, abuziv si mai ales departe de zona senzoriala a artei, de zona simtirii pure a imagini etc.

anti dezumanizari si a uitarii!...





















































ImagDA
APJ
21.Decembrie 2007

esente...

si pana la urma ce conteaza... dupa ce vrei sa transformi poezia in poveste, dupa ce renunti sa traiesti viata si preferi sa te dizolvi, sa te pierzi in efervescenta ratiunii tale? Cand totul dispare, cand acel tot te tinea plutind sus, si totusi nu cazi ci esti tot acolo sus, dar pe jumatate...

nu incerca sa mai transformi povestea in poezie, pentu ca te indepartezi de esenta.

plecand incet incet cu tragere de suflet de acolo.

Vreau sa va intreb

Ce credti ca e viata si unde se consuma ea? Ce sunt oamenii? Ce face dintr-un cineva sa fie om? Chiar va rog sa dati coment aici, spontan ce va trece prin cap!!

Ce face dintr-un oma al scenei sa se intoarca de acolo sus, si totusi sa fie om? Ce mutileaza viata... cat timp esti viu, si cand devii doar cu parerea ca traiesti? Ce traiesti?! Cand se termina viata... cat timp esti viu?... cat iubesti? sau cat creezi? cat morii pt cateva minute ca sa nastii ceva pana atunci nemirosit si vazut?




Sper ca nu am murit de tot de dragul contururilor noastre...



APJ
10. Noiembrie 2007
VEZI si "am vazut"... cata puritate mai trebuie sa sacrificam ca sa ne dam seama ce oamenii am fost?

am auzit

ca sa auzit si a creat reverberatii neexclamate, pareri inghitite si tinute-n san, in suflet, reprosuri, remarci, comentarii neexprimate...asa dar doresc sa raspund vocilor tacute din fundal: legat de esentele consumate la diferitele manifestatii de masa, la diferitele aglomeratii si cozii pe strada, la diferitii privitori cu ochii doar pentru contururi si asa mai departe, trebuie sa recunosc sa detest, ba chiar mi se face sila cand vad femei care renunta la entitatile lor(pleonasmic, dar adevarat, actiunea de ati pierde sinele), barbati care se cred asa de puternici incat nici un cuvant adanc nu ar putea rostii, adolescenti care raman lipiti de decolteul unei femei, care tantosa umbla pe strada, dar in adancul ei, ar intra in pamant de durere, rusine si tristete. Nu stiu, nu pot intoarce capul cand trec oamenii acestia pe langa mine, ma intristeaza, ma oripileaza, ma ataca la pelicula acea subtire de viata pe care o traiesc, numita sensbilitate! Nu este lumea care sa ma intereseza, nu consum femei de dragul unui minut, sau a unor minute de carnalitate bruta fara sensibilitate si traire, dar tot ma doare cand vad CA SE PIERD VALORI! Respectiv se schimba valorile, fara sa fiu consevator, mai deloc chiar, avand si eu propriile-mi exhibitii sau incercari ale lumii tot nu ma avant intr-un teritoriu care sa nu transmita nici macar un frison ci doar sa loveasca prin vulgaritate si perenitatea imagini, in care sa nu conteze imaginea ci persoana sau situatia pe care o reprezinta (nu ma refer la fotografie de reportaj, care are o menire de istoric, ma refer la fotografia de fashion prost executata, fotografia de nud, sau tema portretului slab realizat).

Prin urmare tin la cele spuse unora despre fotografiile lor, care poate doar personal m-au dezgustat, dar tind sa cred ca nu este doar o parere personala, sper ca noi macar, fotografii, artistii (noi inca in devenire) sa putem schimba inapoi esenta valorilor ce va forma mentalitatea copiilor nostri si sa nu ne lasam trasi in zona vulgaritatii vizuale, care nici macar nu este facuta cu scop educativ, ironic ci foarte sincer si naiv, SPER CA OAMENII SA CREASCA ODATA, SA TREACA DE ACEST PRIMITIVISM SEXUAL SI SA REVINA OAMENII, PRINTRE FRUMOSII OAMENII CE PRIN POVESTEA VIETII LOR CONSTRUIESC POEZII VIZUALE, EDUCATIVE SI IN ESENTA PURE.


sincer sa fiu nu vreau sa inchei asa, pentru ca nu inchei, doar un cuvant, cu-o idee ce-mi place foarte mult si ce nu am placerea sa descopar printr noi, decat foarte rar, nu imi place sa dau citate, dar voi da unul pentru ca mai bine nu pot spune acest lucru.

"Poezia nu este intr-o limba anume
ci intr-un suflet anume
Fara de nume"






atat vroiam sa spun doar.







APJ
08.11.2007
ADt.

Revenind acasa,

sunt in cer!



DAT.






APJ
23. Octombrie 2007

(trista) Mila si (groaznica) Scarba

Am mai formulat ideea asta cu ceva timp in urma, dar cumva mai subtil. Acuma nu pot scrie deloc indirect, deoare ce m-a dezgustat si oripilat chiar ceea ce am vazut si remarcat. trist

am fost aseara sa imi spal gandurile populate de griji, ganduri si tot felu de alte chestii si m-am gasit documentand pierderea identitatii. Ma intreb pentru ce se aduna oamenii si se adauga unui spatiu rastrans, se lasa inhamati cu tot felu de etichete multicolore si mai mult insa chiar vin de bunavoie acolo. Trist este sa vezi atatia oameni ce isi pierd sau isi uitat identitatea pentru cateva ore de galagie si mizerie, ajung sa adoarma pe jos, sa se incolaceasca in jurul unor necunoscutii, sa ridice in slavi niste tehnicieni... robotizandu-si astfel fiinta.




astfel se descompun identitatiile si nu mai raman decat masti.

Mai mecanic insa, cred sunt locurile unde si platesti ca sa accezi in acea lume suspendata intre cativa pereti negri, doua baruri, cateva scaune si o linie ce desparte un compartiment de altul. Pentru ce se vand oamenii astfel, defapt pentru ce se vand tinerele femei? in hala multe-si pierd virginitatea pentru o gura de bere sau o tigara, in club multe isi pierd viata pentru o tura cu beamveu (bmw), pentru ca a doua zii si asa pleaca cu Taxi acasa si pentru nici macar un sfert de zii de viata, nici macar cand danseaza. Mecanicitatea lor usor ludica data de siluetele lor si de obscuritate, tind spre a seduce in mod trivial si scarbos aparentii detinatori ai deteriorarii.

Diferenta intre cei din hala si cei din club este pretul si vointa. ce ce-si dau sufletul in schimbul unei bratari de hartie se deziluzioneaza prin muzica si bautura, pe cand cei din club sunt din pacate lucizi si constienti de conditia lor, si aceasta este groaznic.


m-a umplut doar de scarba, de nefiinta, ma intrebam unde au ramas oamenii frumosi, oamenii zgribuliti ai cunostiintelor?

jocul mecanic ruleaza de prea multa vreme, prostitutia aceasta ascunsa duce la o decadere a omului in sine, acceptand o mana care te cuprinde si te leaga cu obligatie de trupul vecin, acceptand o tura prin oras sau un martini cu gheata, acceptand decaderea de la om la pura masinerie sexuala fara rost, fara viata, fara pulsatie alergand sa te imbogatesti cat mai repede si mai bine defapt iti SECI SUFLETUL DE TINE si iti pierzi IDENTITATEA.
Groaznic.
Trist.
trist.

Aseara am fost martorul unui asemenea joc de dans vulgar provocator, de mimica inecata in noaptea luminata selectiv de anumite culori ce se rotesc prin incapere, de apucari brutale, triviale, respectiv de indepartarea de suflet si esenta. Cateva femei se lipeau fortat una de cealalta pana cand un individ le abordeaza si sopteste niste cuvinte atat de false si departate de real incat nici chiar acolo un om normal nu ale-ar fi ascultta, si apuca pe una din femei de posterior, o lipeste de sine si o saruta cu forta.cea mai trista imagine pe care am fotografiat-o vreodata, poate chiar cea mai trista intamplare pe care sa o vad si sa nu pot face nimic

Atat de dura a fost aceasta imagine, atat de vulgara si dezumanizanta, atat de murdara si scarboasa incat m-a intristat groaznic...drama insa urmeaza, persoana atacata de barbat nici macar nu s-a opus hartuirii ci ii s-a supus. nu inteleg, cand eram mai adolescent si naivi visam si eu la asemenea serii, la seductii si senzatii din astea la minut, dar mi-am dat seama ca nici macar un minut nu dureaza si ca te consumi fara sa dobandesti nimic. Acum decand insa am descoperit viata adevarata pura prin iubire si frumusete(a vietii) apraope ca vomit cand vad asemenea situatii, ba chiar aseara era sa si vomit; am plecta imediat.

Mecanizarea ingradita de ziduri reci de beton si sticle pline si calde de intrebari si neviata.

o rugaciune mai sincera decat o imbratisare fortat si vulgara

APJ
20.10.2007

PS: nimic nu iti poate inlocui o traire adevarata niciodata. Niciodata nimic nu va putea lua locul unui sentiment, nici macar un instinct provocat cu o asemenea trivialitate, deoare ce carne nu este imbibata decat in sange, nu si in viata si suflet. MA INTORC ACASA SI TRAIESC. Nu stiu de ce m-am dus, sa ma incarc doar cu putere negativa, asa de trist este, placeri la minut fara viata si traire, doar mecanic.
raman doar masti aruncate si calcate pe jos, ca dupa un carnaval superb, din pacate mastile nu sunt din carton ci sunt oamenii ce-si pierd, respectiv dau viata pentru nimic. trist

Ma intorc acasa, m-am intors acasa, dupa cele vazute.

eu, acasa.

"Pe mine, mie reda-ma!"
introcandu-ma in infintul oceanului din mine, eu. adt









APJ
16.10.2007

daca as zbura.

..as stii oare si sa aterizez sau m-as pierde in largul albastru si adanc al vazduhul, m-as lasa dus de vant si de aripi tot mai departe spre un alt ceva mai plin? nu cred ca exista un alt cer mai plin decat cel ce il port in mine. uneori insa as pleca, dar m-as intoarce, nu ca o pasare doar primavara, dar m-as intoarce nu stiu cand... si totusi n-as putea sa zbor, pentru ca m-as ineca in propriul ocean din ochii. si cerul m-ar acoperii din nou si as ramane acasa, aici cu aripile sub haine si cu gandul la zbor si visul viu la plutire.

Patru pene si un ochii de cer.

APJ plin de trairii apa si aer, plin de vazduh si ocean, plin de viata si de moarte, plin de imagine si vis, plin de mine si de tine, plin de mine in mine. plin de mine. si de tine.
06.10.2007

Turnand dintr-un pahar apa.

Parca se tot goleste paharul asta, la un moment dat ajung la jumatatea goala a lui, apoi trec la jumatatea plina, tranzitand cu viteza luminii dimensiunea de bucurie si tristete a paharului, apoi cineva din nou imi toarna apa in pahar, uneori imi toarna prea mult si debordeaza, alteori imi toarna prea putin, dar tot timpul mai ramane o gura in pahar pe care o las pentru mai tarziu.

Cam asa curge apa din pahar inapoi in pamant si scaunele raman goale. Nimeni nu te mai asteapta stiind ca tu ii astepti pe ei, in alt loc.




APJ
06.10.2007

Ura(nd)t

Detest eroticul de dragul femeilor, eroticul gratuit, eroticul urat, imediat si fara esenta. E ca un fel de viu mort, ca un fel fotografie de produs, produs: un kilogram de carne.

Asta e diferenta ca intre artificial si natural, ca intre suflet,
viata si strada, vulgar si mucul de tigara aruncat din masina.

pielea vorbeste o mie de limbi, ea spune totul si fara a atrage atentia asupra unui organ sau aspupra lipsei de esenta. putina apa sau multa apa nu face difernta, important este ca ea sa fie in pahar, nu in gura din care scuipi si fumezi pe strada.

.

Esenta conteaza nu femeia, nu barbatul, nu copilul ci esenta idei care ii contine pe toti.




APJ
02.Okt.2007

Privind(oar)

Privind spre cer cu gandul al cei ce sunt pe drum spre ei insisi sau spre un ceva mai departe de ei, in liftul spre eternitate.




Spre cei ce tac, dar vorbesc.

un sincer omagiu.

APJ

Privind(innou)

Privind in sus, ma uit in mine, uit de mine si plutesc in alte sfere mai dense decat cele pe care le intalnesc aici, printre preocupatii de trup, adica nu de trup ci de partea fizica a trupului feminin, si ma doare. Atatea fizionaomii incruntate, atitudini fortate si cautari... spre nimic. Ma uit in jur si nu vad nimic, nici o atitudine, nici un ochii, nici o rana sapata cu ochiul in spatiu, nici o rana in cer, nici o rana in asfalt, nici o rana in oameni, nici o rana nicaieri si ma intreb atunci, ce cautati atunci cand alegeti o clipa din infinit?

Ranile suntem noi emotile.

Ce e mai frumos corpul sau trupul, imaginea sau impresia, propozitia sau mesajul, aparenta sau esenta? Ce e mai important, daca nu tu?
ce e mai puternic artificialul sau idea? inscenarea sau viata?
Privind in sus, urmarind drumul celor ce nu mai sunt, uitandu-ma in podea, in pamant... e primavara.Expres(e)ia

Inghitit.

Cine a provocat furtuna? Tuna! si nimeni nu fuge de pe strada, toti stau si admira ce a trecut.

(si totusi cei ce ii plang eu uneori nu isi dau seama de furtuna din jurul lor, nu si dau seama de timp nici de viata fiind prea intens preocupati cu sangele ce le pusca-n creer la fiecare miscare sau privire peste umar.
E un fel de comedie tragica adevarata si atat de pura incat te cutremura pulsatia ei. Trec aproape seara de seara pe langa acel loc, in care se inghesuie atat masinile cat si anii, pentru ce? pentru cateva kilograme de carne, care se dau la kil. Cerul inghite in el multe amintiri, multe vietii, multe impresii si mai ales multe priviri, imi place sa ma las inghitit de el, dar nu in aglomeratie.)




Viata fara suflare.
Cine a provocat timpul sa plece?



Umplandu-mi rasuflarea din nou cu cer, cladirile mesteca aer de jos in sus.
Trece. si uitam sa privim in sus, daramite sa mai visam la cer,
de jos.

Si totusi dupa ce se desprinde lumea din radacinile ei artificiale de ce hoinareste printr-o era atat de paradoxala si lipsita de noima ca aceasta a omului ce priveste la cer?


Prea mult sprijin pentru prea putina viata si stofa. Un detaliu al purei noastre existente este pielea, dar pielea mea, nu si pielea ta, sincer sa fiu nu ma intereseaza cat de multa sau cat de putina piele ai!...
dincolo de geam este purtatorul de roz, de putin roz, de foarte putin roz, de foarte putina viata sau multa viata, dar nu plin de viata ci doar greu, aproximativ 0.3kg ud.
si mai putin uscat cu radacini albastre de plastic.



Jumatate de viata, jumatate de fata, jumatate de pensie, jumatate de tub, jumatate de gresie, jumatate din noi...pentru ce? Pentru mai multa carne la colt de strada, pentru mai multi caini ce alearga cu multi cai, pentru multa irosire de viata si frumusete?

decorez doar orasul si plec inapoi acasa.



in fiecare zi cadem din noi cate putin sau urcam inapoi sus.








sau ne ne lasam inghitit de cer, de pamant sau nu de noi ci de umbra noastra noapte de noapte.
departe.






APJ
04.09.2007

Zacand.explodez, in mine.

Uitandu-ma zi de zi la soare si ramanad pentru cateva secunde nemiscat in fata unui peisaj plutitor dintre cer si noi ma gandesc cat de trecator sunt, cat de mult pierd din mine cu fiecare strigat si cu cat ma contopesc mai mult cu cerul la fiecare respiratie si topire in albastrul mut. Ascultand anumite melodii si gandindu-ma la ce este sau nu este intr-un pahar cu apa, uit uneori cine sunt, dar nu imi pierd identitatea, visez, nu vomit aerul ce il respir din prea aproapele meu, ma lupt practic cu mine, ma tavalesc in sufletul meu, respectiv aproape de el si ma uit in sus, uneori nu vad nimic, alteori vad prea multe si pierd cursul.
Scriind ma dezbrac.

si ma imbrac in cuvinte, defapt cine sunt eu, o faptura cu un nume, un drum, o poarta, o viata, o noapte, o singura noapte, multe ganduri si idei, sper... uitandu-ma, ma redescopar. Departe de aer inchis si aproape de infinit in lume.

Daca ma adancesc in mine si cad dincolo de zgomot si agitatie ma trezesc a doua zii acasa, dar fara mine, beat de lume, si beat de mine. Cad. si defapt zac doar in pat privindu-ma cu ochii inchisi...eu.




Sincer sa fiu, nu ma intereseaza cine citeste ce scriu, cine revine inca o data la blog sau se uita la ce spun, important e... sa traiasca.


Zi de zi ca o planta sau o pasare.


APJ

Inotand. spre mine

Malul vietii mele este undeva in larg, cand voi ajunge odata acolo, voi fi prea obosit pentru a ma intoarce sa va povestesc cum e, inot departe de lume, in noaptea sufletului meu, in adancurile mele, in care lumina se rataceste si isi pierde inceputul.
Ma gandeam sa zic ca a inceput viata-mi sa prinda contur; de cand cu lumea asta multicolora si cu noptile ce nu mai sunt noptii ci cotloane descoperite de lumina si arhipline cu oamenii, suprapopulate de autovehicole si zgomote straine ei. Noaptea ta e noaptea mea, si atunci cand visezi ne intalnim si inotam impreuna in vis. Am descoperit astazi din nou ca este precum noaptea ce se topeste-n mare, un fel de infinit vizibil, o noaptea a mea, un izvor al noptii mele innecate in mare.

Si totusi, doar un drum te duce spre infinit, o singura noapte ai in viata.

una singura.





APJ
31.08.2007