Privind(oar)

Privind spre cer cu gandul al cei ce sunt pe drum spre ei insisi sau spre un ceva mai departe de ei, in liftul spre eternitate.




Spre cei ce tac, dar vorbesc.

un sincer omagiu.

APJ

Privind(innou)

Privind in sus, ma uit in mine, uit de mine si plutesc in alte sfere mai dense decat cele pe care le intalnesc aici, printre preocupatii de trup, adica nu de trup ci de partea fizica a trupului feminin, si ma doare. Atatea fizionaomii incruntate, atitudini fortate si cautari... spre nimic. Ma uit in jur si nu vad nimic, nici o atitudine, nici un ochii, nici o rana sapata cu ochiul in spatiu, nici o rana in cer, nici o rana in asfalt, nici o rana in oameni, nici o rana nicaieri si ma intreb atunci, ce cautati atunci cand alegeti o clipa din infinit?

Ranile suntem noi emotile.

Ce e mai frumos corpul sau trupul, imaginea sau impresia, propozitia sau mesajul, aparenta sau esenta? Ce e mai important, daca nu tu?
ce e mai puternic artificialul sau idea? inscenarea sau viata?
Privind in sus, urmarind drumul celor ce nu mai sunt, uitandu-ma in podea, in pamant... e primavara.Expres(e)ia

Inghitit.

Cine a provocat furtuna? Tuna! si nimeni nu fuge de pe strada, toti stau si admira ce a trecut.

(si totusi cei ce ii plang eu uneori nu isi dau seama de furtuna din jurul lor, nu si dau seama de timp nici de viata fiind prea intens preocupati cu sangele ce le pusca-n creer la fiecare miscare sau privire peste umar.
E un fel de comedie tragica adevarata si atat de pura incat te cutremura pulsatia ei. Trec aproape seara de seara pe langa acel loc, in care se inghesuie atat masinile cat si anii, pentru ce? pentru cateva kilograme de carne, care se dau la kil. Cerul inghite in el multe amintiri, multe vietii, multe impresii si mai ales multe priviri, imi place sa ma las inghitit de el, dar nu in aglomeratie.)




Viata fara suflare.
Cine a provocat timpul sa plece?



Umplandu-mi rasuflarea din nou cu cer, cladirile mesteca aer de jos in sus.
Trece. si uitam sa privim in sus, daramite sa mai visam la cer,
de jos.

Si totusi dupa ce se desprinde lumea din radacinile ei artificiale de ce hoinareste printr-o era atat de paradoxala si lipsita de noima ca aceasta a omului ce priveste la cer?


Prea mult sprijin pentru prea putina viata si stofa. Un detaliu al purei noastre existente este pielea, dar pielea mea, nu si pielea ta, sincer sa fiu nu ma intereseaza cat de multa sau cat de putina piele ai!...
dincolo de geam este purtatorul de roz, de putin roz, de foarte putin roz, de foarte putina viata sau multa viata, dar nu plin de viata ci doar greu, aproximativ 0.3kg ud.
si mai putin uscat cu radacini albastre de plastic.



Jumatate de viata, jumatate de fata, jumatate de pensie, jumatate de tub, jumatate de gresie, jumatate din noi...pentru ce? Pentru mai multa carne la colt de strada, pentru mai multi caini ce alearga cu multi cai, pentru multa irosire de viata si frumusete?

decorez doar orasul si plec inapoi acasa.



in fiecare zi cadem din noi cate putin sau urcam inapoi sus.








sau ne ne lasam inghitit de cer, de pamant sau nu de noi ci de umbra noastra noapte de noapte.
departe.






APJ
04.09.2007

Zacand.explodez, in mine.

Uitandu-ma zi de zi la soare si ramanad pentru cateva secunde nemiscat in fata unui peisaj plutitor dintre cer si noi ma gandesc cat de trecator sunt, cat de mult pierd din mine cu fiecare strigat si cu cat ma contopesc mai mult cu cerul la fiecare respiratie si topire in albastrul mut. Ascultand anumite melodii si gandindu-ma la ce este sau nu este intr-un pahar cu apa, uit uneori cine sunt, dar nu imi pierd identitatea, visez, nu vomit aerul ce il respir din prea aproapele meu, ma lupt practic cu mine, ma tavalesc in sufletul meu, respectiv aproape de el si ma uit in sus, uneori nu vad nimic, alteori vad prea multe si pierd cursul.
Scriind ma dezbrac.

si ma imbrac in cuvinte, defapt cine sunt eu, o faptura cu un nume, un drum, o poarta, o viata, o noapte, o singura noapte, multe ganduri si idei, sper... uitandu-ma, ma redescopar. Departe de aer inchis si aproape de infinit in lume.

Daca ma adancesc in mine si cad dincolo de zgomot si agitatie ma trezesc a doua zii acasa, dar fara mine, beat de lume, si beat de mine. Cad. si defapt zac doar in pat privindu-ma cu ochii inchisi...eu.




Sincer sa fiu, nu ma intereseaza cine citeste ce scriu, cine revine inca o data la blog sau se uita la ce spun, important e... sa traiasca.


Zi de zi ca o planta sau o pasare.


APJ