(si totusi cei ce ii plang eu uneori nu isi dau seama de furtuna din jurul lor, nu si dau seama de timp nici de viata fiind prea intens preocupati cu sangele ce le pusca-n creer la fiecare miscare sau privire peste umar.
E un fel de comedie tragica adevarata si atat de pura incat te cutremura pulsatia ei. Trec aproape seara de seara pe langa acel loc, in care se inghesuie atat masinile cat si anii, pentru ce? pentru cateva kilograme de carne, care se dau la kil. Cerul inghite in el multe amintiri, multe vietii, multe impresii si mai ales multe priviri, imi place sa ma las inghitit de el, dar nu in aglomeratie.)
Viata fara suflare.
Cine a provocat timpul sa plece?
Umplandu-mi rasuflarea din nou cu cer, cladirile mesteca aer de jos in sus.Trece. si uitam sa privim in sus, daramite sa mai visam la cer,
de jos.
Si totusi dupa ce se desprinde lumea din radacinile ei artificiale de ce hoinareste printr-o era atat de paradoxala si lipsita de noima ca aceasta a omului ce priveste la cer?
Prea mult sprijin pentru prea putina viata si stofa. Un detaliu al purei noastre existente este pielea, dar pielea mea, nu si pielea ta, sincer sa fiu nu ma intereseaza cat de multa sau cat de putina piele ai!...dincolo de geam este purtatorul de roz, de putin roz, de foarte putin roz, de foarte putina viata sau multa viata, dar nu plin de viata ci doar greu, aproximativ 0.3kg ud.
si mai putin uscat cu radacini albastre de plastic.
Jumatate de viata, jumatate de fata, jumatate de pensie, jumatate de tub, jumatate de gresie, jumatate din noi...pentru ce? Pentru mai multa carne la colt de strada, pentru mai multi caini ce alearga cu multi cai, pentru multa irosire de viata si frumusete?
decorez doar orasul si plec inapoi acasa.
in fiecare zi cadem din noi cate putin sau urcam inapoi sus.
sau ne ne lasam inghitit de cer, de pamant sau nu de noi ci de umbra noastra noapte de noapte.departe.
APJ
04.09.2007
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu