Privind in sus, ma uit in mine, uit de mine si plutesc in alte sfere mai dense decat cele pe care le intalnesc aici, printre preocupatii de trup, adica nu de trup ci de partea fizica a trupului feminin, si ma doare. Atatea fizionaomii incruntate, atitudini fortate si cautari... spre nimic. Ma uit in jur si nu vad nimic, nici o atitudine, nici un ochii, nici o rana sapata cu ochiul in spatiu, nici o rana in cer, nici o rana in asfalt, nici o rana in oameni, nici o rana nicaieri si ma intreb atunci, ce cautati atunci cand alegeti o clipa din infinit?
Ranile suntem noi emotile.
Ce e mai frumos corpul sau trupul, imaginea sau impresia, propozitia sau mesajul, aparenta sau esenta? Ce e mai important, daca nu tu?
ce e mai puternic artificialul sau idea? inscenarea sau viata?
Privind in sus, urmarind drumul celor ce nu mai sunt, uitandu-ma in podea, in pamant... e primavara.Expres(e)ia
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu