Zacand.explodez, in mine.

Uitandu-ma zi de zi la soare si ramanad pentru cateva secunde nemiscat in fata unui peisaj plutitor dintre cer si noi ma gandesc cat de trecator sunt, cat de mult pierd din mine cu fiecare strigat si cu cat ma contopesc mai mult cu cerul la fiecare respiratie si topire in albastrul mut. Ascultand anumite melodii si gandindu-ma la ce este sau nu este intr-un pahar cu apa, uit uneori cine sunt, dar nu imi pierd identitatea, visez, nu vomit aerul ce il respir din prea aproapele meu, ma lupt practic cu mine, ma tavalesc in sufletul meu, respectiv aproape de el si ma uit in sus, uneori nu vad nimic, alteori vad prea multe si pierd cursul.
Scriind ma dezbrac.

si ma imbrac in cuvinte, defapt cine sunt eu, o faptura cu un nume, un drum, o poarta, o viata, o noapte, o singura noapte, multe ganduri si idei, sper... uitandu-ma, ma redescopar. Departe de aer inchis si aproape de infinit in lume.

Daca ma adancesc in mine si cad dincolo de zgomot si agitatie ma trezesc a doua zii acasa, dar fara mine, beat de lume, si beat de mine. Cad. si defapt zac doar in pat privindu-ma cu ochii inchisi...eu.




Sincer sa fiu, nu ma intereseaza cine citeste ce scriu, cine revine inca o data la blog sau se uita la ce spun, important e... sa traiasca.


Zi de zi ca o planta sau o pasare.


APJ