Turnand dintr-un pahar apa.

Parca se tot goleste paharul asta, la un moment dat ajung la jumatatea goala a lui, apoi trec la jumatatea plina, tranzitand cu viteza luminii dimensiunea de bucurie si tristete a paharului, apoi cineva din nou imi toarna apa in pahar, uneori imi toarna prea mult si debordeaza, alteori imi toarna prea putin, dar tot timpul mai ramane o gura in pahar pe care o las pentru mai tarziu.

Cam asa curge apa din pahar inapoi in pamant si scaunele raman goale. Nimeni nu te mai asteapta stiind ca tu ii astepti pe ei, in alt loc.




APJ
06.10.2007