Inotand. spre mine

Malul vietii mele este undeva in larg, cand voi ajunge odata acolo, voi fi prea obosit pentru a ma intoarce sa va povestesc cum e, inot departe de lume, in noaptea sufletului meu, in adancurile mele, in care lumina se rataceste si isi pierde inceputul.
Ma gandeam sa zic ca a inceput viata-mi sa prinda contur; de cand cu lumea asta multicolora si cu noptile ce nu mai sunt noptii ci cotloane descoperite de lumina si arhipline cu oamenii, suprapopulate de autovehicole si zgomote straine ei. Noaptea ta e noaptea mea, si atunci cand visezi ne intalnim si inotam impreuna in vis. Am descoperit astazi din nou ca este precum noaptea ce se topeste-n mare, un fel de infinit vizibil, o noaptea a mea, un izvor al noptii mele innecate in mare.

Si totusi, doar un drum te duce spre infinit, o singura noapte ai in viata.

una singura.





APJ
31.08.2007

Innodand.

Innodand timp, idei, ganduri, amintiri, experiente, persoane, intamplari, vise, hazarduri, mesaje, cuvinte, imagini, momente, clipe, vieti, sfori, sarme, destine, sinapse ajung sa ma innod pe mine cu ceilalti, neuitand, insa cum sa ma dezleg, in orice clipa. Nu sunt dependent si traiesc.



si nu uit cat e ceasul, chiar daca uneori e destul de roz sau intunecat



APJ
29.08.2007

Jucandu-ma.

Tot timpul ma intreb cine sunt, daca nu as face-o as fi oarecum perfect normal, m-as plictisi de mine, m-as uita. Asa ca prefer sa ma uit mai des in oglinda chiar daca nu descopar zilnic noutatii, sa ma uit mai des printr-un geam aburit sau sa ma caut in noapte, ma gandeam uneori sa incerc sa ma ascund de mine ca sa ma gasesc din nou, dar am realizat ca dincolo de mine tot eu sunt, si nu pot ajunge acolo doar daca trec prin mine. Acum sunt acolo si privesc in jur, toti parca incearca sa se dizolve in loc sa intre in densitatea lor, interesant joc.
Gandindu-ma acum la ceea ce spun, sunt dincolo de aparenta mea vizuala pe care o percepe oricine pe strada, acasa sau la televizor, sunt aici singur cu mine, adica nu chiar singur, dar tacut. Tac si ma joc dea mine.

cautandu-ma, gasesc doar umbre, dar sunt acolo.




Eu fara mine, defapt eu plin de mine dar nu pentru cei ce ma vad.




APJ
29.08.2007

Frangandu-ma.

Fragil. Si Explozia. Cand esti cu capul sub apa si te intrebi cum de se aude atat de frumos acolo, orice miscare, orice susur, sau soapta, uiti de tulpina ce se topeste-n vaza cu fiecare floare amputata si atat de tanara.






si totusi privim cum ne pierdem conturul in densa si tulburata apa in care ne aflam, nu observam cum ne pierdem conturul si ofilim. Si la 35 de ani tulpina a disparut.



Si din apa inchisa in pahar nu mai rasare nici o floare. Se inroseste, dispare in stomac si ajunge apoi iarasi in pamant.

Desenand.

Cateva imagini fara cuvinte dar cu cer.
O incercare de ascultare a infinitului cu ambele urechi.








Fara artificii sau avioane, un cer pur dar imbibat in seva soarelui ce moare pentru o noapte.




APJ
28. 08. 2007

Tacand.

Sper ca in timp cuvintele vor devenii cat mai putine, iar in locul lor voi vorbi prin imagini. Ce este mai frumos de vazut decat ceea ce nu vedem. O metafora, ascunsa intr-un intreg proverb, ascunde in spatele ideii de sinceritate pura actiunea de a privii pe cineva dupa ce inchizi ochii. Ce poate fi mai aproape de suflet decat un neclar jucaus in lumina, aproape ingenua, a diminetii? o umbra?







Incercand sa ating suprafata moale a imaginii m-am agatat intr-un alb al diminetii care nu ma mai lasat sa plec din vis si am ramas acolo, singur. Cine sunt eu? Ce caut... imaginid:ea.

ALB IMACULAT. ALB DE MINE
imagini dintr-un alt vis de al meu


APJ
28.07.2007

Alergand.

Fiecare inscriptie in cartea asta a infinitului calculabil, sper sa fie un pas spre ceva, o galerie nu un cufar prafuibil, nu doresc sa sfarsesc in "history-ul" unui coleg sau in mintea unui amic. Fiecare text, fiecare imagine e o etapa a fiintei mele, o destainuire a miiinti si a sufletului meu atat de imbibat in viata. Oarecum e chiar interesanta aceasta derulare in jos de imagini si impresii cautand ceva, ceva ce nu cunosti din prima clipa un mister, nu cauti pastile ce te incanta putin timp, ci cauti o imagine, o reflexie a sufletului, un eu!
Cauti imagini respinse, controversate, cauti idei si te cauti pe tine, intr-o oarecare masura!

Cautand.

Ma aflu in cele din urma aici, in fata coalei albe de hartie care dupa ce voi declansa mesajul se va transforma in negativul lui. Din pacate nu pot intervenii inca in conceptul acestei scrijelituri in web, idea mea pluteste inca in mine cautand o finalitate, un site, pana atunci insa ar fi obraznic sa pretind ca nu aveam loc unde sa ma dezbrac in fata dumneavoastra aratand ce gandesc sau ce fac. Facand abstractie de imaginile care sunt inca idei, de filmele si conceptele pe care le coc in mine de o vreme, voi incepe cu niste imagini ale cautari mele; ma aflu aici, printre dumneavoastra fara materie, un exponent al experientei dintre lumina, fizica aparatului meu si idea care permite luminii sa penetreze forma.
Ca o scurta introducere incerc sa las coconul deoparte si sa va arat cateva din propunerile mele fotografice, proiecte ce se afla inca in coacere si proiecte care sunt expuse deja luminii. Nu imi exprim nici regretul nici deceptile ci doar expresile si imaginile.

Incep din nimic, din haos din galagia si aglomeratie.

Cautand, alegand, alergand prin mintea si tacerea noptii mele
gasesc galagie, vacarm, haos, vulgaritate, irosire, mizerie si
plec. Ma intorc acasa in mine si ma gandesc la petele de culoare ce se pierd noapte de noapte in pustiul astat atat de miraculos incat atrage atat oamenii cat si animale cu spate lat si chei la cingatoare.
Acum pe verticala aceasi fapturi de o ghingasie miraculoasa in jocul luminilor si al sunetelor atat de monotone. Noptile de sub unghie, de sub cearceaf, de sub pachetul de tigarii se dizolva in aceasta valtoare de chipuri si miscari ca intr-un caleidoscop rosu care doar din cand in cand isi mai schimba modelul.
Incet incet ne topim in ora noptii, dincolo de amestecul cerului in mintea noastra se amesteca si vocile si parfumurile si mirosurile si cantecele si visele si gandurile si sperantele si chipurile si trasaturile si valorile si mintea, eu insa raman sus tacut astept mai departe si urmaresc cum se pierd chipurile in monotonia masei si cum se compun ele intr-un tablou abstract.
Dar atat de trist acest joc al ingerilor ce cad osteniti pe jos.





Descompuneria formelor incepe fredonand incet o melodie, urmata fiind de o ploaia de sentimente care te copleseste imagini ce se desprind din real, apropiinduse de...
absurd.

Ma gandeam ca sunt prea multe imagini intr-o singura avalansa de inceput, dar muntele nu plange cand se scutura de o creasta de zapada, pentru ca mai sus e si mai multa, sper. Ideimagine, Id:ea, Id:eu nu stiu sper ca revin. Aceasta povestioara de asta seara se va repeta in subtext altfel, altadata, tot timpul privind lumea cum se schimba si cautand.


Si totusi merge mai departe.


APJ
28. 08. 2007