ideimagine: octombrie 2007

Am mai formulat ideea asta cu ceva timp in urma, dar cumva mai subtil. Acuma nu pot scrie deloc indirect, deoare ce m-a dezgustat si oripilat chiar ceea ce am vazut si remarcat. trist

am fost aseara sa imi spal gandurile populate de griji, ganduri si tot felu de alte chestii si m-am gasit documentand pierderea identitatii. Ma intreb pentru ce se aduna oamenii si se adauga unui spatiu rastrans, se lasa inhamati cu tot felu de etichete multicolore si mai mult insa chiar vin de bunavoie acolo. Trist este sa vezi atatia oameni ce isi pierd sau isi uitat identitatea pentru cateva ore de galagie si mizerie, ajung sa adoarma pe jos, sa se incolaceasca in jurul unor necunoscutii, sa ridice in slavi niste tehnicieni... robotizandu-si astfel fiinta.

astfel se descompun identitatiile si nu mai raman decat masti.

Mai mecanic insa, cred sunt locurile unde si platesti ca sa accezi in acea lume suspendata intre cativa pereti negri, doua baruri, cateva scaune si o linie ce desparte un compartiment de altul. Pentru ce se vand oamenii astfel, defapt pentru ce se vand tinerele femei? in hala multe-si pierd virginitatea pentru o gura de bere sau o tigara, in club multe isi pierd viata pentru o tura cu beamveu (bmw), pentru ca a doua zii si asa pleaca cu Taxi acasa si pentru nici macar un sfert de zii de viata, nici macar cand danseaza. Mecanicitatea lor usor ludica data de siluetele lor si de obscuritate, tind spre a seduce in mod trivial si scarbos aparentii detinatori ai deteriorarii.

Diferenta intre cei din hala si cei din club este pretul si vointa. ce ce-si dau sufletul in schimbul unei bratari de hartie se deziluzioneaza prin muzica si bautura, pe cand cei din club sunt din pacate lucizi si constienti de conditia lor, si aceasta este groaznic.

m-a umplut doar de scarba, de nefiinta, ma intrebam unde au ramas oamenii frumosi, oamenii zgribuliti ai cunostiintelor?

jocul mecanic ruleaza de prea multa vreme, prostitutia aceasta ascunsa duce la o decadere a omului in sine, acceptand o mana care te cuprinde si te leaga cu obligatie de trupul vecin, acceptand o tura prin oras sau un martini cu gheata, acceptand decaderea de la om la pura masinerie sexuala fara rost, fara viata, fara pulsatie alergand sa te imbogatesti cat mai repede si mai bine defapt iti SECI SUFLETUL DE TINE si iti pierzi IDENTITATEA.
Groaznic.
Trist.
trist.

Aseara am fost martorul unui asemenea joc de dans vulgar provocator, de mimica inecata in noaptea luminata selectiv de anumite culori ce se rotesc prin incapere, de apucari brutale, triviale, respectiv de indepartarea de suflet si esenta. Cateva femei se lipeau fortat una de cealalta pana cand un individ le abordeaza si sopteste niste cuvinte atat de false si departate de real incat nici chiar acolo un om normal nu ale-ar fi ascultta, si apuca pe una din femei de posterior, o lipeste de sine si o saruta cu forta.

cea mai trista imagine pe care am fotografiat-o vreodata, poate chiar cea mai trista intamplare pe care sa o vad si sa nu pot face nimic

Atat de dura a fost aceasta imagine, atat de vulgara si dezumanizanta, atat de murdara si scarboasa incat m-a intristat groaznic...drama insa urmeaza, persoana atacata de barbat nici macar nu s-a opus hartuirii ci ii s-a supus. nu inteleg, cand eram mai adolescent si naivi visam si eu la asemenea serii, la seductii si senzatii din astea la minut, dar mi-am dat seama ca nici macar un minut nu dureaza si ca te consumi fara sa dobandesti nimic. Acum decand insa am descoperit viata adevarata pura prin iubire si frumusete(a vietii) apraope ca vomit cand vad asemenea situatii, ba chiar aseara era sa si vomit; am plecta imediat.

Mecanizarea ingradita de ziduri reci de beton si sticle pline si calde de intrebari si neviata.

o rugaciune mai sincera decat o imbratisare fortat si vulgara

APJ
20.10.2007

PS: nimic nu iti poate inlocui o traire adevarata niciodata. Niciodata nimic nu va putea lua locul unui sentiment, nici macar un instinct provocat cu o asemenea trivialitate, deoare ce carne nu este imbibata decat in sange, nu si in viata si suflet. MA INTORC ACASA SI TRAIESC. Nu stiu de ce m-am dus, sa ma incarc doar cu putere negativa, asa de trist este, placeri la minut fara viata si traire, doar mecanic.
raman doar masti aruncate si calcate pe jos, ca dupa un carnaval superb, din pacate mastile nu sunt din carton ci sunt oamenii ce-si pierd, respectiv dau viata pentru nimic. trist

Ma intorc acasa, m-am intors acasa, dupa cele vazute.

..as stii oare si sa aterizez sau m-as pierde in largul albastru si adanc al vazduhul, m-as lasa dus de vant si de aripi tot mai departe spre un alt ceva mai plin? nu cred ca exista un alt cer mai plin decat cel ce il port in mine. uneori insa as pleca, dar m-as intoarce, nu ca o pasare doar primavara, dar m-as intoarce nu stiu cand... si totusi n-as putea sa zbor, pentru ca m-as ineca in propriul ocean din ochii. si cerul m-ar acoperii din nou si as ramane acasa, aici cu aripile sub haine si cu gandul la zbor si visul viu la plutire.

Patru pene si un ochii de cer.

APJ plin de trairii apa si aer, plin de vazduh si ocean, plin de viata si de moarte, plin de imagine si vis, plin de mine si de tine, plin de mine in mine. plin de mine. si de tine.
06.10.2007