ca sa auzit si a creat reverberatii neexclamate, pareri inghitite si tinute-n san, in suflet, reprosuri, remarci, comentarii neexprimate...asa dar doresc sa raspund vocilor tacute din fundal: legat de esentele consumate la diferitele manifestatii de masa, la diferitele aglomeratii si cozii pe strada, la diferitii privitori cu ochii doar pentru contururi si asa mai departe, trebuie sa recunosc sa detest, ba chiar mi se face sila cand vad femei care renunta la entitatile lor(pleonasmic, dar adevarat, actiunea de ati pierde sinele), barbati care se cred asa de puternici incat nici un cuvant adanc nu ar putea rostii, adolescenti care raman lipiti de decolteul unei femei, care tantosa umbla pe strada, dar in adancul ei, ar intra in pamant de durere, rusine si tristete. Nu stiu, nu pot intoarce capul cand trec oamenii acestia pe langa mine, ma intristeaza, ma oripileaza, ma ataca la pelicula acea subtire de viata pe care o traiesc, numita sensbilitate! Nu este lumea care sa ma intereseza, nu consum femei de dragul unui minut, sau a unor minute de carnalitate bruta fara sensibilitate si traire, dar tot ma doare cand vad CA SE PIERD VALORI! Respectiv se schimba valorile, fara sa fiu consevator, mai deloc chiar, avand si eu propriile-mi exhibitii sau incercari ale lumii tot nu ma avant intr-un teritoriu care sa nu transmita nici macar un frison ci doar sa loveasca prin vulgaritate si perenitatea imagini, in care sa nu conteze imaginea ci persoana sau situatia pe care o reprezinta (nu ma refer la fotografie de reportaj, care are o menire de istoric, ma refer la fotografia de fashion prost executata, fotografia de nud, sau tema portretului slab realizat).
Prin urmare tin la cele spuse unora despre fotografiile lor, care poate doar personal m-au dezgustat, dar tind sa cred ca nu este doar o parere personala, sper ca noi macar, fotografii, artistii (noi inca in devenire) sa putem schimba inapoi esenta valorilor ce va forma mentalitatea copiilor nostri si sa nu ne lasam trasi in zona vulgaritatii vizuale, care nici macar nu este facuta cu scop educativ, ironic ci foarte sincer si naiv, SPER CA OAMENII SA CREASCA ODATA, SA TREACA DE ACEST PRIMITIVISM SEXUAL SI SA REVINA OAMENII, PRINTRE FRUMOSII OAMENII CE PRIN POVESTEA VIETII LOR CONSTRUIESC POEZII VIZUALE, EDUCATIVE SI IN ESENTA PURE.
sincer sa fiu nu vreau sa inchei asa, pentru ca nu inchei, doar un cuvant, cu-o idee ce-mi place foarte mult si ce nu am placerea sa descopar printr noi, decat foarte rar, nu imi place sa dau citate, dar voi da unul pentru ca mai bine nu pot spune acest lucru.
"Poezia nu este intr-o limba anume
ci intr-un suflet anume
Fara de nume"
atat vroiam sa spun doar.
APJ
08.11.2007
ADt.
